Una bella storia chì pò insignà à i zitelli nantu à a natura di Diu. Par Alberto et Patricia Rosenthal
Tempu di lettura: 3 minuti
Recentemente avemu avutu una maravigliosa sperienza un venneri. Dopu avemu principiatu u sàbatu assai felice. Chi hè successu? À traversu a porta di u balcone aghju vistu una farfalla chì sbatteva stranamente in terra. Sò surtitu è m'inclinai per vede ch'ellu si battava cù e ragnatele appiccicose. Anu minacciatu di distrughje una di e so ali. Una zona di l'antenna fine hè stata ancu affettata. U picculu animali ùn pudia micca liberà ellu stessu è certamenti muriria.
Vuliu aiutà, ma a farfalla sbulicò in terra è ùn m'hà micca lasciatu. Allora qualchissia m'hà chjamatu è aghju avutu à lascià u locu per uni pochi di stonde. Quandu aghju vultatu, aghju cercatu ansiosamente a piccula criatura. Ci era ! Un pocu più stancu. Ma era vivu !
Mi inginocchiai davanti à ellu è pricava à Diu: "Per piacè, Signore, dammi una manu ferma è lasciate chì a farfalla si cumporta tranquillamente! Aiutatemi à sguassate e ragnatele da ellu! ” Allora aghju pigliatu cun cura à u travagliu. Aghju pigliatu i web è cuminciaru à sguassà cù cura i filamenti da l'ala affettata. È eccu, dopu à un battitu iniziale, l'animali era cumplettamente calmu ! A farfalla di colpu pareva capisce chì ci era una via d'uscita per ellu.
Era straordinariu! Cum'è un paziente chì si fida di u so duttore, avà aspittava in pace per ciò chì seguitava. Eru maravigliatu è profondamente toccu. Piuttostu inespettatu, aghju sappiutu ricunnosce a prisenza di Diu in stu bellu insettu. Questu m'hà fattu assai tranquillu. Aghju avanzatu cun cura, cun cura è prudenza.
Hè quì chì a mo moglia Patricia hè ghjunta à a scena. Hè stata sorpresa perchè à u principiu ùn mi hà vistu chè da daretu. Inseme avemu avà sperimentatu a lenta liberazione di u picculu prigiuneru. Pocu à pocu, a sustanza mortale hè stata eliminata. Quantu hè incredibilmente delicata una farfalla!
Finalmente l'ala era libera. Avà u capu ! Una volta aghju pricatu chì Diu m'aiuti à ùn ferisce micca i sensitivi delicati. A farfalla sentia ch'ellu si trattava avà di liberà u so palpatore. È, eccu, cum'è s'ellu vulia aiutà - chì era veramente u casu ! - s'hè spintu in a direzzione cuntraria mentre aghju pruvatu à tirà delicatamente u filu. Paria cum'è duie persone chì tiravanu à l'estremità opposte di una corda. Salvu chì era un picculu palpatore chì si stendi davanti à i nostri ochji cum'è mai in a so vita.
Allora l'ultimu filu appiccicosu s'hè liberatu ! A farfalla era libera ! Ma s'era statu incolpatu ? Eramu assai entusiasmati. Rimane immobile davanti à noi per una stonda solu, poi s'arrizzò in l'aria è sbulicò felice. Eramu cusì cuntenti ! Era difficiule di discrìviri.
» Vola bè, cara farfalla ! Diu ti hà creatu maravigliosamente! Vi hà liberatu ! Ch'ellu ti guardà sempre ! »
"U Signore cummattiri per voi, è sarete tranquillu" (Esodu 2:14,14).
Lascià una Comment