Pe urmele istoriei mântuirii. De Sylvain Romain
Timp de citire: 4½ minut
Unul dintre motivele principale pentru care mulți creștini îi resping pe musulmani ca interlocutori este că se spune că Coranul nu are conceptul de mântuire:
„Pentru că (...) ideea reprezentării nu a strălucit în experiența lui Mahomed despre Dumnezeu, mesajul său despre actul mântuirii lui Dumnezeu în Isus Hristos a rămas închis. În acest moment, comparabilitatea proclamației coranice cu mărturia biblică se încheie.” (S. Riedel, Păcatul și reconcilierea în Coran și Biblie, p. 78)
Dar atenție: dacă nu găsim ceva, nu înseamnă neapărat că nu este acolo! Faptul ca nu am vazut elefanti la Cairo sau aeroportul din Nairobi nu inseamna ca nu sunt elefanti in Africa!
De fapt, cuvântul fidā فدى (răscumpărare) apare în mai multe locuri în Coran și în diferite contexte:
• pentru eliberarea captivilor (Al-Baqara 2:85b, Muhammad 47:4b)
• ca înlocuitor pentru îndatoririle religioase (Al-Baqara 2:184,196b)
• în caz de divorț (Al-Baqarah 2:229)
• și mai ales în judecata vremurilor de sfârșit (în ziua învierii):
• În Ziua Judecății, oamenii care au greșit ar lua cu bucurie tot ce au („ce este pe pământ”) ca răscumpărare vreau să dau (Yūnus 10:54, Ar-Ra'd 13:18).
• Au dorit ca aceasta să-i poată salva (Al-Ma'ārij 70:11-14).
• Cu toate acestea, „nici o răscumpărare nu este acceptată” de la ei (Al-Hadīd 57:15).
• Cu toate acestea, le va veni ceva de la Allah la care nu se așteptau (Az-Zumar 39:47).
Limba arabă folosește cuvântul fidja فدية (mântuire), pentru răscumpărarea unei datorii financiare, a unei puteri malefice sau a unei situații rușinoase. Fidja se referă și la obținerea sumei necesare pentru o apărare în instanță sau la plata cauțiunii în scopul obținerii libertății. În timp ce această practică variază de la cultură la cultură, nevoia de eliberare este evident universală.
Verbul tranzitiv fadā فدى („răscumpăra”), exprimă disponibilitatea de a repara o pierdere. Fapta bună sau plata pe care o implică este mai mult decât o tranzacție în termeni de schimb. Ei arată un spirit de sacrificiu de sine din dragoste sau compasiune. Adesea, fadā este asociată cu dorința de a-și sacrifica voluntar propria viață pentru o persoană sau pentru o cauză bună.
De altfel, cuvântul este același cu ebraicul pādāh פדה, pe care îl găsim de 70 de ori în Biblia ebraică pentru „mântuire”.
Și apoi verbul fadā فدى apare în Coran în legătură cu cea mai mare sărbătoare a islamului (Eid-ul-Adha, sau pur și simplu Eid). Este, de asemenea, punctul focal al pelerinajului la Mecca care începe cu acest festival; căci dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit, fiul lui Avraam ar fi fost jertfit. La sfârșitul narațiunii (Șāfāt 37:101-107), care seamănă foarte mult cu Biblia (Exodul 2), citim:
„Și Noi l-am răscumpărat cu un sacrificiu gigantic”.
Un studiu al contextului coranic conduce la următoarele descoperiri:
1. Sacrificiul trebuia să fie de o valoare gigantică, adică să valorizeze mai mult decât un animal obișnuit. Era de o calitate mai mare decât orice a văzut lumea înainte.
2. Jertfa a fost curată și perfectă – mai mult decât, de exemplu, vaca pe care a sacrificat-o Moise (Al-Baqarah 2:67-71).
3. Jertfa a venit de la Dumnezeu, căci spune: „Noi (Dumnezeu) l-am răscumpărat”.
4. Victima a apărut într-un mod miraculos, căci a apărut pe vârful muntelui și departe de turmă.
6. Jertfa a murit pentru că Avraam a măcelărit-o.
7. Sângele jertfei a fost vărsat în același mod ca și în timpul Sărbătorii Jertfei.
8. Jertfa a fost oferită pe Muntele Marvah (Moriah), mai târziu parte a Ierusalimului.
9. Răscumpărarea prin jertfă a fost punctul culminant al unui act de mântuire.
10. Prin moartea jertfei, viața fiului lui Avraam a fost cruțată.
Coranul avertizează în mod expres împotriva încercării de a se răscumpăra. În același timp citim (Az-Zumar 39:47):
„Va veni ceva de la Allah la care ei nu se așteptau”.
Ce poate fi? Cel mai mare festival al islamului indică o cale către mântuire? Coranul nu răspunde direct ce reprezintă (sau pe cine) acest sacrificiu. Dar el spune că singura cale de ieșire din osândă este „mila lui Dumnezeu” (iertarea lui):
„Atunci Noi l-am mântuit, pe el și pe cei cu el, prin mila de la Noi.” (Al-A'raf 7:72)
„Milostivirea noastră” este prezentată într-un alt text (Mariam 19:21): Acesta este Mesia Isus, fiul Mariei. De fapt, Isus este singurul care îndeplinește toate criteriile simbolizate de jertfa de pe Muntele Moria:
- El este „respectat în această lume și în cealaltă” (Āl-i-‘Imrān 3:45).
- El este singurul care este „curat” (Mariam 19:19).
- A venit de la Dumnezeu ca Cuvânt, Duh și Îndurare „de la El” (Āl-i-'Imrān 3:45, An-Nisā' 4:171, Maryam 19:21).
- El a apărut prin suflarea Duhului lui Dumnezeu asupra Mariei, adică în mod miraculos (Al-Anbiyā' 21:9).
- A murit (deși un text din Coran pare să nege acest lucru, există alte trei texte care vorbesc despre moartea sa).
- Sângele lui a fost vărsat.
- El a fost sacrificat la Ierusalim.
- Răscumpărarea prin jertfă a fost punctul culminant al actului de mântuire al lui Dumnezeu.
- Prin moartea lui suntem feriti de moartea vesnica si mergem in paradis.
Prin urmare, Iisus Hristos este concretizarea Veștii bune (Āl-i-'Imrān 3:45), care poate fi un subiect de conversație mai ales în aceste zile ale celei mai mari sărbători islamice. Acest mesaj dă pace, speranță și bucurie.
Această postare este un scurt rezumat din cartea Sărbătoarea sacrificiului de Suleyman Romain.
Festivalul Jertfei
Cel mai mare festival al islamului Eid al-Kebir, este o comemorare a sacrificiului fiului lui Ibrāhīm. Ce înseamnă acest festival? Și de ce este cel mai mare eveniment al calendarului musulman?
Cu peste 600 de citate din sublimul Coran, autorul arată un sens mai profund decât o simplă sărbătoare în familie.
Această carte a fost tradusă în următoarele limbi: arabă, azeră, bengaleză, engleză, franceză, hausa, indoneziană, kazaha, kârgâză, rusă și uzbecă.
Ediție germană (253 pagini).
Pentru a comanda la:
https://www.adventistbookcenter.de/das-opferfest-die-entdeckung.html
Lăsați un comentariu