U viaghju di Luther à Worms (serie di Riforma parte 11): Se moru, moru

U viaghju di Luther à Worms (serie di Riforma parte 11): Se moru, moru
Luther Memorial in Worms Pixabay - Tobias Albers-Heinemann

Curagiu, dignità, serietà è una parsunalità amichevule è felice. Di Ellen White

Luther in Wittenberg sente parlà di e scene eccitanti à u Reichstag. Prestu riceve nutizie di e cose chì hà da revocà. Ma, cum'è Daniel hà fattu una volta, risolve in u so core per stà fidu à Diu. Scrive à Spalatin : « Ùn vi preoccupate ! Ùn rivugheraghju micca una sola sillaba; perchè u so solu argumentu contru à mè hè chì i mo scritti sò cuntrariu à l'injunzioni di l'istituzione ch'elli chjamanu a Chjesa. Se u nostru Kaiser Karl m'invoca solu per rinunzià, li rispundaraghju chì stà quì è tuttu serà cum'è s'ellu fussi andatu à Worms è torna. Ma s'è l'imperatore manda per mè per esse uccisu cum'è un nemicu di l'Imperu, ubbidiraghju prontamente à a so convocazione; perchè cù l'aiutu di Ghjesù ùn aghju mai rinunzià a so parolla in l'ora di battaglia. Sò chì questi omi assetati di sangue ùn riposaranu micca finu à ch'elli ùn anu pigliatu a mo vita. Ddiu cuncede chì a mo morte pò esse inculpata solu à i sustenituri di u Papa !

Malgradu i supplichi, e prutestazioni è e minacce d'Aleander, l'Imperatore hà finalmente decisu chì Luther deve esse presentatu davanti à a Dieta. Allora hà scrittu un documentu invucandu Luther è assicurendu a cundutta sicura in un locu sicuru. Questu hè statu purtatu à Wittenberg da un herald incaricatu di scorta u riformatore à Worms.

Un'ora scura è minacciata per a Riforma ! L'amichi di Luther eranu scossa è disperati. Ma u riformatore ferma calmu è fermu. Hè statu urdinatu à ùn risicà a so vita. I so amichi, chì sapianu i preghjudizii è l'odiu contru à ellu, temevanu chì ancu u so salvoconduttu ùn sia micca rispettatu. Si dicia chì a cundutta sicura di l'eretiche era invalidu in ogni modu.

Luteru rispose: "I seguitori di u Papa anu pocu desideriu di vedemi in Worms; ma bramanu a mo cundanna è a mo morte. Ùn hà micca impurtanza. Ùn pregate micca per mè, ma per a Parola di Diu. Appena u mo sangue si rinfriscà, millaie è decine di millaie in ogni paese si difenderanu. L'avversariu "più santu" di Ghjesù, u babbu, maestru è capu di tutti l'assassini umani, hè decisu à tumbà mi. Cusì sia ! A vulintà di Diu sia fatta. Ghjesù mi darà u so spiritu per vince questi servitori di Satana. I disprezzu finu à ch'e aghju campatu è trionfaraghju ancu in a morte. Fate tuttu in Worms per furzà à ritirarmi. A mo retractazione serà a siguenti: "Aghju dettu prima chì u Papa hè u vicariu di Ghjesù; Avà dicu, hè l'avversu di u Signore, è u messaggeru di u diavulu.

Partenza da Wittenberg : addiu in lacrime

Luther ùn avia micca bisognu di fà u so viaghju periculosu solu. In più di l'imbasciadore imperiale, trè di i so amichi più stretti decisu di accumpagnallu. Profundamente commossu, u riformatore hà dettu addiu à i so impiegati. Si vultò versu Melantonu è disse : «Sè ùn vultu micca è i mio nemichi mi piglianu a vita, ùn impedisce, o fratellu caru, di insignà a verità è stà in ella. Cuntinuà u mo travagliu quandu ùn possu più travaglià. Se a to vita hè risparmiata, a mo morte ùn importarà pocu ".

Una grande folla di studienti è citadini chì amavanu l'evangelu l'hà dettu adieu in lacrime. L'araldo di l'imperatore cavalcava in costume pienu è purtendu l'acula imperiale, seguita da u so servitore. Tandu ghjunse u carru in quale Luther è i so amichi guidavanu. Allora u riformatore partì da Wittenberg.

Passaghju per Naumburg è Weimar

In u viaghju, anu vistu chì a ghjente era oppressa da u presentimentu. In certi cità ùn li era micca attribuitu onori. Quand'elli si firmonu in Naumburg per a notte, un prete gentile hà sprimatu i so paure tendu à Luteru u ritrattu di un riformatore talianu chì hè statu martirizatu per a verità. In una voce tremula, u prete supplicò à Luteru: "State fermu in a verità, è u vostru Diu ùn vi abbandunà mai".

Quandu sò ghjunti in Weimar u ghjornu dopu, anu sappiutu chì i scritti di Luther sò stati ufficialmente fora di legge in Worms. In i carrughji di a cità, i messageri imperiali pruclamanu u decretu di l'imperatore è urgeu à tutti à purtà l'opere pruibitu à i magistrati. Quandu l'alarmatu Herald dumandò à Luther s'ellu vulia viaghjà più in e circustanze, rispose: "Continuaraghju à viaghjà, ancu s'ellu deve esse pruibitu in ogni cità".

Accolta in Erfurt: saluti è attenzione

Luteru fù ricevutu cun onori in Erfurt. Parechje leghe di a cità, u rettore di l'università, i senaturi, i studienti è i citadini, cavalcavanu à scuntràlu à cavallu è u salutavanu cù applausi allegri. Una grande folla s'allineava in a strada è l'acclamava mentre s'impurtava in cità. Tuttu u mondu vulia vede u monacu intrepidu chì osava sfidà u Papa. Allora, inturniatu da una folla d'ammirazione, si n'andò in a cità induve in i so primi anni avia spessu dumandatu un pezzu di pane.

Hè statu dumandatu à pridicà. Chì li era pruibitu; ma l'araldu dete u so assensu, è u monacu, chì u so duvere era una volta d'apre i cancelli è di spazzà i curridori, issa montava à u pulpitu mentre u populu ascoltava incantatu e so parolle. Ruppò u pane di vita per queste anime affamate è esaltò à Ghjesù sopra à i papi, à l’inviati, à l’imperatori è à i rè : « Ghjesù, u nostru mediatore, hà vintu. Eccu a grande nutizia ! Hè da u so travagliu chì simu salvati, micca da u nostru travagliu ".

« Qualchidunu pò dì : ci parli assai di a fede ; poi diteci cumu pudemu ottene. Accettatu. Vogliu dimustrà cumu fà. U nostru Signore Ghjesù Cristu hà dettu: "A pace sia cun voi. Eccu e mio mani!» Questu significa: «Guardate, o omu, sò eiu solu chì aghju toltu u to piccatu è t'aghju riscattatu, è avà avete a pace», dice u Signore. "Credi à u Vangelu, crede à San Paulu, è micca à e lettere è i decreti di i Papi".

Luther ùn dice micca una parolla nantu à a so propria situazione periculosa. Ùn si face micca un prublema, ùn cerca micca simpatia. Fighjendu à Ghjesù, si perde completamente di vista. Si piatta daretu à l'omu di u Calvariu. A so sola preoccupazione hè di prisentà Ghjesù cum'è u Redentore di i peccati.

Trà Erfurt è Worms : cuntinuà malgradu avvirtimenti è trappule

In u viaghju avanti di Luther, i curiosi curiosi ponu esse truvati in ogni locu. Una folla entusiasta l'accumpagna constantemente. Voci amiche l'avvisanu di l'intenzione di i seguitori di Roma. "Serete brusgiatu vivu", dicenu, "u vostru corpu si turnerà in cendra, cum'è Jan Hus. "Traverse in u nome di u Signore è stà davanti à elli; Aghju intrutu in a mandibula di Behemoth, rompe i so denti, è cunfessu u Signore Ghjesù Cristu ".

A nutizia chì Luther s'avvicinava à Worms hà causatu una grande preoccupazione trà i sustenitori di u Papa. A so ghjunta puderia purtà à a scunfitta di a so causa. Un pianu astutu hè statu subitu cuncepitu per impedisce ch'ellu ghjunghje à a so destinazione. Una truppa di cavalieri si n'andò à scuntrà cù a nutizia chì un cavaliere amicu l'avia invitatu direttamente à a so furtezza. U cunfessore di l'imperatore era quì, aspittendu una riunione. Hà influenza illimitata nantu à Karl è tuttu pò esse disposti in armunia.

L'araldo urgeu a fretta. L'amichi di Luther ùn sapianu micca chì fà. Ma ùn hà esitatu per un mumentu. "Continuaraghju", hà rispostu. « Se u cunfessore di l'imperatore hà qualcosa à dì à mè, mi truverà in Worms. Vaiu à u locu di a mo convocazione ".

Infine, Spalatin stessu era assai preoccupatu di u riformatore. Hà intesu chì i sustenituri papali in Worms ùn anu micca rispettu u passaghju sicuru di Luther. Allora li hà mandatu un missaghju per avvirllu. Quandu Luteru s'avvicinava à a cità, hè statu datu u missaghju di Spalatin, chì dicia: "Ùn entre in Worms!" Ma Luther fighjulava impassivamente u messaggeru è disse: "Dì à u vostru maestru: ancu s'ellu ci era tanti diavuli in Worms quant'è tettu. tile, vogliu ancu entre in ellu. " U messenger si vultò è purtò ancu stu missaghju maravigghiusu.

Reception in Worms: Diu mi difenderà

L'accolta chì Luther hè stata offerta à a so ghjunta in Worms era abbagliante. A folla chì accumpagnava e porte per accoglielu era ancu più numerosa chè quella quandu ghjunse l’imperatore stessu : « Diu mi difenderà », disse u riformatore mentre scendeva da u so carru.

Ma a nutizia di a so ghjunta hè stata accolta cù orrore da i so amichi è nemichi. L'Elettore temeva per a vita di Luther. Aleander per u successu di i so piani maligni. L'imperatore chjamò subitu u so cunsigliu : « Luteru hè ghjuntu », disse, « chì hè da fà ? Sbarazzate subitu di st'omu, Vostra Maestà. L'imperatore Sigismund ùn hà micca brusgiatu Jan Hus à u rocu ? Nimu ùn hè obligatu di dà o di dà salvezza à un ereticu.» «No», disse l'imperatore, «guardemu ciò chì prumettimu.» Hè statu decisu chì Luteru deve esse intesu.

Tutta a cità vulia vede u riformatore. Appena s'era riposatu uni pochi d'ore, chì i conti, duchi, cavalieri, signori è burghesi s'accoltavanu versu ellu. Ancu i so nemichi anu rimarcatu u so cumpurtamentu curaggiu, u so visu gentile, ancu allegru, a dignità sulenne è a prufonda serietà chì dà à e so parolle un putere irresistibile. Certi sò stati cunvinti da l'influenza divina chì u circundava. Altri, cum'è i Farisei, dichjaranu di Ghjesù: "Hè pussede da u diavulu".

da a Segni di i tempi, 16 d'Agostu, 1883

Lascià una Comment

U vostru indirizzu email ùn esse publicatu.

Aghju accunsentutu à l'almacenamiento è u trattamentu di e mo dati secondu EU-DSGVO è accettà e cundizioni di prutezzione di dati.